e(in)volutie

Ma mut!

Gata, mi-a ajuns de atata stat in chirie, si m-am hotarat sa ma mut la casa mea, adica aici: www.samo.ro

Where is the love

Doua poze pentru tema din PM, prima nu a aparut deloc in revista, a doua nu am mai apucat sa o fac la timp, ci doar dupa o sapt.

Nicu

Nicu tocmai ce s-a intors din armata si sta pe acasa. Nu prea-i bine asa, dar macar e mai bine decat "acolo". A vrut intai sa se angajeze prin oras, pe la Piatra, dar doar cu bac-ul nu prea face nimic. I-ar fi placut sa mearga pe la Iasi la facultate, cum a vazut la cativa din ceilalti baieti, dar l-a ascultat pe tac'su care i-a zis ca mai bine invata o meserie. Nu a apucat sa o invete nici pe-aia, dar e bine ca sta pe acasa, ca treaba e destula...

A venit iarna

Cum bine spunea cineva intr-un articol pe aici pe net, foarte multe dintre fotografiile care prind sunt de "sezon". Am facut si eu cateva, si din lipsa de imaginatie le-am intitulat dupa cum se vede... urmeaza "flori de zapada".

Barfa

Stiu ca ideea nu e deloc originala, dar mie mi-a placut...

Vasile

Mi-am propus la un moment dat ca fiecare personaj pe care il pozez si il pun pe blog, sa fie insotit de o povestioara, mai mult sau mai putin adevarata, dar sa fie ceva ce poate sa reiasa si din fotografii. Vasile asta, desi e tare expresiv, mie nu imi inspira altceva decat un cuvant. Ciocoi. Faceti voi o poveste complementara pozei din asta. Va ajut eu: "Vasile statea si se uita lung cum o mana de muncitori se chinuiau sa traga afara din sant buldozerul cazut acolo de jumatate de ora...

I have a dream... that i could shoot abstract

Poate de aia mi-a iesit blurata majoritatea pozelor facute sambata dimineata. Inca nu ma trezisem si vedeam ca prin ceata, ceea ce s-a transpus si in fotografii. Dar mie mi-au placut asa, si de aia le pun aici. Si ca sa nu trebuiasca sa explic ce am vrut sa spun cu fiecare din pozele astea (asa cum ar trebui, cel putin in conceptia mea despre fotografie), le trec in categoria "abstract". Desi stiu ca asta e cel mai prost lucru pe care as putea sa-l fac, le pun asa, la gramada.

Travesti

Mergand zilele trecute pe Lipscani m-am intrebat cum de mai rezista magazinele care inca fuctioneaza pe stilul socialist, cu vitrine murdare, vanzatoare acrite si pisici care se strecoara printre marfa si picioarele clientilor. Ce e imbucurator este ca probabil se pregatesc si ei de integrare si au inceput sa aduca marfa pentru segmente de nisa, cum ar fi al celor cu gusturi un pic diferite...

Riding wet

Sa faci un drum pana la Campina si sa-ti ia o zi intreaga, in conditiile in care esti motorizat, nu e prea normal. Cum nu prea e sa te innoroiesti si sa mergi ud pana la chiloti vreo 200 km pe frigul de octombrie si sa-ti placa. Dar pe cuvant ca eu m-am simtit foarte bine.

Maria

Nu inteleg de ce majoritatea oamenilor, dupa o anumita varsta, nu mai accepta decat foarte greu, sa fie pozati. Toti, inclusiv eu, se feresc cu mana spre aparat, sau fac grimase si incearca diverse posturi in care sa para interesanti. De aceea probabil sunt relativ putine in care aparem asa cum suntem. Maria are 3 ani, si nici nu a fost nevoie sa o intreb daca ma lasa sa ii fac cateva poze. Ea a venit la mine sa imi ceara. A si cazut pe jos cand se invartea in jurul meu, a inceput sa plaga, dar i-a trecut imediat ce i-am zis ca ii mai fac o poza si i-o arat.

La malaiesti

Am fost la munte pe un traseu de pantofari, foarte lejer adica. Sau asa credeam eu ca este, din auzite. Am ajuns inapoi noaptea, dupa ceva vreme de orbecait si cautat marcaje. Ai dracu pantofari!

Hai nu fii copac!

Intr-o mare de copaci, poti fi altfel?

All the small things

That I found on the beach.

De prin delta

Initial, nu am vrut sa pun pe nicaieri pozele din delta, fiindca nu eram multumit de ele si nu imi spuneau mai nimic. Dar pentru ca zilele astea m-a rugat cineva sa-i dau peisaje... multe si variate, m-am apucat sa mai prelucrez cateva din ele. Peisajele i le-am dat, pe restul le-am pus aici.

Nudul

Masculin. Interesant, obscen, dezgustator, neobisnuit... nu stiu, eu am incercat.

Vadu

Nu credeam ca ma voi mai intoarce aici anul asta. De data asta am stat. Suficient cat sa fac si cateva poze... cu expunere lunga. Nu stiu cum sa fac sa trec peste stresul asteptatului intr-o liniste totala, intrerupta doar de niste zgomote care intotdeauna par suspecte. In timp ce expuneam a doua poza de aici, citeam ceva la lumina frontalei. Liniste deplina, se aud doar valurile, vreo 20 minute, pana aud un plescait si zgomot de vasla chiar in fata mea. Inchid lumina, sa vad si eu ce se intampla. Totul e negru la inceput, apoi, treptat, incepe sa capete forma o barca cu doi oameni. Nu ma misc, nu zic nimic. Nici ei. "Ce dracu m-a mancat in cur sa vin singur pana aici"... Barca loveste incet in nisip, ei mai stau cateva secunde, mie mi s-a parut muuult mai mult, dupa care incep sa vasleasca in larg. Rasuflu usurat, desi nu stiu de ce, ca doar boi la bicicleta n-aveam sa mi-i ia, si imi iau aparatul si plec. Uit sa opresc expunerea, bine ca i-am pus capacul intai. La intoarcere, uitandu-ma pe ce-am facut, ma tot intrebam cum fac noaptea, pe bezna, sa vad si eu ce incadrez, nu numai asa, dupa ochi.

Andreea... din nou

Sau dupa cum ii mai spun prietenii, Naty.

Andreea

A fost prima data cand am colaborat cu modelul mai mult decat "hai stai asa"... "ridica barbia in sus". De fapt, nu i-am spus nimic legat de cum sa stea sau cum sa se uite. Am vorbit despre cu totul altceva apasand in tot timpul asta pe declansator. Asa ca are cea mai mare parte din merit. De fapt, Andreea a venit in Bucuresti sa dea admitere la actorie. Are 19 ani si e o fire expansiva, cum mi-as fi dorit si eu sa fiu la varsta aia. Am cunoscut-o intaplator prin laptarie si m-a rugat sa-i fac niste poze pentru catalog. "Dar... cat ma costa?" "Nimic, ca le fac mai mult pentru mine." "Hai ma, zi cat ma costa!" Se pare totusi ca daca nu ceri bani, risti sa pari neserios.

Days go by

Anica nu lucreaza. Nu a lucrat niciodata de fapt. Oricum, de cand s-a inchis combinatul, multi nu mai au nici macar ce sa lucreze. Nu au nici pamant, ca de cand se stiu au fost saraci lipiti. A avut noroc cu barbatul care mai muncea prin sat pe la oameni si ii mai dadeau bani. Asta daca nu apuca sa-i bea in drumul spre casa. Acum el e la inchisoare. Pentru furt, bineinteles, dar ce altceva sa poti face cand nu mananci nimic cate doua zile si stii ca acasa te asteapta cei patru copii.

Valea Seaca

Pe care curgea de fapt ceva apa.

O alta baterie

De data asta cu ceva actiune.

Vama din nou

E interesant cum Stufstocu' vrea sa salveze Vama Veche de efectele suprapopularii chemand si mai multa lume. Si mai interesant este ca anul asta este cu bilet. Cum ar veni, salvati-o, dar veniti cat mai multi... si cu bani la voi! Eu insa nu am ce sa salvez, fiindca mie mi se pare neschimbata in partile esentiale. Unele lucruri au ramas la fel ca acum 5 - 6 - 7 ani, cand am venit pentru prima data. Rockerii iti cer bani de paine, se doarme cu capul pe masa, sub barca de la ovidiu sau sub turnul salvamarului. Lumea in continuare se pisa noaptea in mare langa diverse cupluri care se.. uita. Chitaristii au in continuare acelasi succes la fetele de 16 ani care au venit in vama sa il gaseasca pe Chirila. Revin in fiecare an aceleasi personaje care stiu pe toata lumea si se saluta cu toti zi si noapte la ovidiu. Unele lucruri nu se schimba niciodata. Ba nu, mint. Anul asta am remarcat o crestere importanta a numarului celor care fac poze cu rasaritul. Din fata de la ovidiu, evident.

Valea Pelesului

Printre coji de pepene, hartie igienica, pet-uri si alte urme de gratare, mai gasesti aici si cate un colt oarecum fotogenic. Numai vremea sa tina cu tine, ceea ce in cazul asta, nu s-a prea intamplat.

Pelesul noaptea

Fundata

Asta ca sa nu zic Sirnea, din nou. Tot timpul mi-am dorit ca pozele mele sa fie.... altfel. Nu prea mi-a iesit, asa ca le-am facut B/W.

Comana once again

Georgiana

Georgiana este o buna prietena care a acceptat sa ne pozeze. Adica mie cu inca doi colegi. A acceptat chiar sa poarte rochie alba ca sa ne satisfaca viziunile lipsite de originalitate si sa vina pana la comana. Si sa se bage in mal pana la glezne. Si sa-si murdareasca fusta... si pantofii.

Baiatul Bucatarului

Raul. Statea, probabil pus de tacsu, la capatul pontonului de la Periboina si dadea la plasa. Parea chiar interesat de ceea ce facea, desi probabil ca orice ocupatie la care esti obligat, inveitabil o detesti la inceput. Intr-un final s-a dus la batranul: "Ia uite ba, ce am prins!.... Ba.... Sa-i pui la saramura, auzi?!" "Du-te la ma-ta cu ei. Sau da-i la pisica!" "Cum sa-i dau la pisica, esti prost? Pai asta-i peste de pisica?" "Ia du-te si prinde ceva pentru domnu, poate iti da ceva pe ei" Liniste. A plecat. Dupa, am mancat una dintre cele mai bune ciorbe de peste acolo. Si salau. Am vrut sa platesc si al batran mi-a zis: "Ce sa-mi platesti? Lasa, du-te si da-i lu ala micu ceva... Si fa-i si niste poze!". Si i-am facut.

Vadu

Toata lumea "buna" povesteste de ce bine si frumos e la Vadu, si despre cat de rau este in Vama, ca s-a pierdut spiritul de libertate, ca nu mai e ce-a fost, bla bla... Totusi, Vama e plina pana la refuz de lume weekend dupa weekend, inclusiv de cei carora le pute, iar plaja de la Vadu continua sa fie complet goala chiar si in varf de sezon. Poate e mai bine asa...

Vladi

La parastasul Lalii.

Ionica

Ionica e din Babadag. Era cel mai mic dintre baietii care stateau pe margine strazii. Rusinos din fire, se intorcea cu capul in partea cealalta cand il intrebam cate ceva si nu raspundea nimic. Noroc cu baietii mai mari care l-au pus la punct: "Stai bah sa-ti faca domnu o poza!".

Colelia

Am reusit sa ajung in locul asta. Am vazut niste fotografii memorabile de aici prin iarna pe BxG si imi doream foarte tare sa-l vad. Se pare ca lucrurile s-au cam schimbat de atunci. Intre timp, biserica este locuita de 4 maici care mi-au povestit la o gogoasa si o dulceata de trandafiri cum se va reface biserica, vor face chilii in jur. Deocamdata nu au de niciunele, dar le aduc oamenii din sat apa, de mancare si unele lucruri. Imi povesteau ca primele zile nu au avut nimic si au dormit aproape sub cerul liber. Dar au reusit, acum au chiar si umbrela cu pepsi in mijlocul bisericii. Si o eoliana dar care nu prea parea sa poata functiona vreodata.

Enisala

Aici am fost cam ca turistul japonez... "Hai sa mai fac un cadru de aici, sau unul de acolo..." Am tot alergat in jurul cetatii. Nici macar nu am pozat panoul de la intrare in care se spunea cate ceva despre cetate. Cand am plecat mi-am dat seama ca habar n-aveam nimic despre istoria ei. Cand, cum, de cine, de ce ... nu stiu. Asa ca nu am ramas decat cu niste poze.

Pe drum

Am plecat din bucuresti cu gandul ca "Gata, de data asta trebuie sa-mi iasa". Un weekend cu motorul, aparatul, polarizatorul, harta si sticla de apa. Directia Dobrogea, la pozat ce voi intalni prin cale. Ca de obicei, mi-am imaginat ca de data asta am timp si o sa ma opresc prin tiganii, sa stau de vorba cu oamenii, sa le fac o poza-doua, sa imi povesteasca din necazuri, eu sa dau din cap aprobator si pe urma sa le pun povestile pe blog. Eh, n-a fost cazul nici de data asta. Am mers glont pana la Enisala, apoi am fugit vrand sa prind cata lumina mai pot la Colelia. Noaptea la 11 am ajuns in Vama.

Comana

Am descoperit... ma rog, de fapt mi-a fost aratat... un loc cu ceva potential fotogenic. Va arat si eu cateva cadre. Voi reveni.

Herastrau

O despartire, o iesire la pozat, o vorba prin herastrau. Si o samanta in fata blocului la ora 1. Noaptea. Program de miercuri seara.

Inca un pic

O urcare pe piciorul pietrei arse pana pe platou. Grup mare, diverse reactii la efort, dar mai ales la vremea deprimanta care a stat cu noi toata urcarea. Ca sa citez pe unul dintre colegii de urcus: "Gata, mai stau treizeci de secunde si pe urma o iau din loc".

Nightshots - take four

Si una din balconul de la ghena...

Nightshots - take three

- Eu zic sa n-o luati pe brana Caraimanului caa... nu e bine. Va zic.. Nu am ascultat. Omul era in adidasi. Am luat-o. A fost bine. Era si mai bine daca aveam mai mult timp si chef, si imi dadeam seama ca luna rasare dupa ora 11.

Sighisoara

Tot de noapte, unele. Am fost prima data in sighisoara in afara festivalului. Lumea spune ca e mai frumos asa. Da, e adevarat, dar daca nu vrei sa faci poze si te mananca undeva sa te duci la 1 si ceva noaptea pana la biserica din deal. Si nu e nimeni, si ti se pare ca auzi pasi pe scarilea alea interminabile, si te astepti sa vina, si nu vine, si bagi aparatul inapoi in geanta si strangi bine trepiedul in mana, controlezi telefonul si ora. Nimic. Nu e nimeni... Clar, cred ca prefer sighisoara cu rockeri. PS Gata, seria pozelor de excursie s-a terminat.

Nightshots - take two

Iarasi am fost de unul singur (aproape) pentru ca mi-am luat telecomanda si vroiam sa o vad la lucru. Iarasi era sa cad, iarasi nu mi-au iesit pozele asa cum credeam ca o sa iasa. Iarasi am constatat ca e mai greu decat imi imaginam. Partea noua e ca era sa imi faca unu motoru praf de data asta.

Doua personaje

Oarecum tipice locurilor... de odata.

Tot Viscri

Pe Ana am vazut-o stand langa mama ei, se juca cu chibriturile. Chiar la iesirea din biserica, unde este ceva vad turistic. Mama vindea caciuli si ciorapi de lana. A acceptat surprinzator de usor sa le fac cateva poze, desi nu luasem nimic, si nici tigari nu mi-a cerut.

Everybody's gone...

Astazi traiesc în Viscri, pe lânga 150 de români si 275 tigani, doar 34 de sasi.

Valea Viilor

Pozele nu sunt, de fapt, numai de aici, ci si de la Slimnic, Saros, Biertan si Copsa Mica. Cateva din multele facute in prima zi si care mi-au placut mie.

Sibiu

O dimineata in sala de sedinte si si o dupa-amiaza pe strazile Sibiului. Cam pana la ora potrivita pentru pozat, cand m-o lovit asa o lene si m-am dus sa ma culc...

Ciudad de deus

Mi s-a zis la biserica..."Vreti sa mergeti in mal, acolo, sa faceti poze? E aproape, nu-i bai, dar vedeti ca trebuie sa treceti pe la tigani". M-am dus... -Domnu, domnu nu ne dati si noua bonboane? -N-am, de unde sa va dau? -Da 5000 de pita, ne dati? -Nu vrei sa-ti fac o poza? -Cu mine? -Ti-e frica? -Bine...(sta un pic)... dar la ea nu-i faceti? -Uite. -No, domnu, ce frumos ii!!... Da imi mai faceti una mie cu flori?.. Uite asa.... Whoooaa... In mai putin de un minut s-au strans toti aia mici sa le fac poze. Lucrul a fost abandonat. Era distractie. -Domnu, da nu imi faceti si mie cu baiatu?.... Ia sa vad, ia sa vad.... whooaaaa Cosmin era cel mai mare dintre ei. Vroia sa il pozez stand in cap. Pe fata nu stiu cum o chema. Ii arunca din cand in cand niste ochiade lui Cosmin, era tot timpul langa el, il impingea in fata. -Imi mai faceti si mie una cu punga in cap? Aaaa... si lui Cosmin.. si lui Cosmin cu punga! La plecare, un tigan pe la 25-30 de ani, pe jos de beat: -Du iuu spic inglishi? -Nu, romaneste -Yes, yes, bat du iuuuu spiic inglishi? Alaiul de copii ne impingea spre masina. Aparusera si mai multi, aia care venisera de curand nu stiau ce se intampla, tot ne aratau cu degetul spre gura. Bonboane.

Vama

Nu prea am avut chef de poze. Nu stiu exact de ce, dar se cam vede. In concluzie, cateva clasice "de mare".

Nightshots

Hopefully, the beginning of a beautiful friendship. Cu fotografia de noapte. Una din primele iesiri de genul asta, mai mult sau mai putin reusita.

Tot cernica

Numai ca altfel vazuta. Mie mi s-a parut mai interesanta asa.

La cernica

Incep intai prin niste poze clasice si usor anoste, in stilul (se pare, dupa cate am auzit la expozitie, deja consacrat) "a la Samo". Adica apusuri in contralumina.

Cernica

Acelasi loc, doua momente diferite.

Alina

Alina nu vrea sa poarte fusta. Si nici tricoul alb nu prea ii place. Ne-a pozat totusi, in ultimul photosession de la curs.

Sirnea

Dupa ce vazusem prin fotografiile altora potentialul locului, am plecat chitit sa prind numai peisaje bucolice, tarani fara dinti in gura zambind larg din poarta casei si alte asemenea. N-am gasit nimic din toate astea. Am gasit in schimb noroaie, ploaie si o ceata de zile mari. Acum ca ma gandesc bine, poate ca as fi putut specula mai bine atmosfera asta, dar pe loc eram asa deprimat ca n-am gasit ce-mi doream ca nu imi ardea de facut altfel de poze. Tin minte ca am vazut fotografiile cuiva care se plimba prin satele din ardeal pe motocicleta si facea poze. Un fel de "lone rider" fotograf. Imediat mi s-au aprins beculetele ca as incerca si eu asa ceva. Din pacate, cu ocazia excursiei asteia, mi-am dat seama ca e destul de greu de realizat. Si asa lumea se uita la tine ca la urs, si prin unele locuri zici mersi daca ai trecut fara sa te trezesti cu o piatra in casca... cum ar fi sa te dai jos si sa incerci sa le faci poze? In plus, se spune ca nu e bine sa mergi singur cu motorul... dar cine ar merge cu tine cand stie ca te vei opri tam-nesam sa mai tragi un cadru. Ma mai gandesc cum as putea sa fac...

Back to basics

Basics. De data asta m-am udat leoarca, era sa ma pravalesc cu motoru de vreo doua ori prin noroi, si poze am facut cam la fel ca in iarna... progres ioc. Zic ca e locul de vina, si plec. La iesire mai cad odata.

De Salon

Poze nu neaparat legate intre ele, doar facute in aceeasi zi. La salonul moto si aici.

Gavroche a soixante ans

Ou a onze.

Balchik

Castelul Reginei la Balchik este greu de descoperit. Pentru ca nu sare in evidenta in fata celorlalte casute ce apartineau probabil celor ce o insoteau pe regina aici. Nu stiu daca asta a intentionat, cert este ca nu este cum ma asteptam.

Nesserbar

Poate a fost din cauza vremii, poate pentru ca am fost in afara sezonului, dar m-am trezit, acum, dupa ce am selectat astea cateva poze, ca toate dau imaginea unui orasel deprimant. Numai ca nu e asa. Chiar si in extrasezon, sunt ceva turisti, e plin de tarabe, magazinase si baruri deschise, de nici n-ai zice ca este una din localitatile declarate patrimoniu UNESCO. (parca?)

Proteciton

Am mai avut o obsesie: cu scaunele pentru salvamari. Astea au fost al doilea lucru in topul pozelor, dupa numarul de cadre trase cu acelasi subiect.

Digul

Dupa ce am vazut pozele acasa, mi-am dat seama ca am cam avut o obsesie cu digul asta. M-am trezit de doua ori dimineata si am fost odata noaptea ca sa fac acelasi gen de poze, numai din pozitii diferite. Mi-e si rusine sa recunosc, dar cred ca sunt vreo 100 de cadre cu el... din care le-am selectat doar pe astea.

The Passage

Finally... am fost paranoic, si nu am vrut sa o pun pe blog. Nu pot spune exact de ce. A fost in concurs.

Guns'n'Roses

Sau de fapt trasoare si flori de corcodus. Cu un 50 pus invers, cum am vazut la altii.

Bateria 09-10

Sau locul softpedistilor. Greu de pozat daca nu stii exact ce vrei. Am descoperit ca ar fi un bun loc de pozat modele.

Targul de vechituri

Incep sa constat o chestie: plec intr-un loc cu gandul sa fac un anumit gen de poze, si ma intorc cu altele. La fel a fost cazul si aici, baiatul si fata nu erau in "program".

Alexx

Agentul-sef Eugen Demirel Bahrim, din cadrul Brigazii Politiei Rutiere a Capitalei s-a hotarat sa intoarca intr-o zi pe bdul Lacul Tei fara sa se asigure. Rezultatul: accidentarea mortala a motociclistului care venea de pe contrasens, Alexandru Mariniciu in varsta de 25 ani. Acest lucru se intampla acum vreo 2 ani. Cazul inca nu a fost solutionat.

Helios

Sau de ce imi place mie obiectivul asta...

Inchisoarea

Doftana. Am fost acolo convins ca voi scoate ceva mai consistent. Locatia sigur are potential mai mare, dupa cum am vazut pe la unii. La mine, recunosc, inca nu prea se regaseste potentialul. Sigur voi mai reveni pe acolo. Pentru ca stiu ca se poate mai mult.

Dom' profesor!!? Nu-mi iese!

O sesiune de portrete la curs. Lumina instalata de dom' Profesor, modele dintre noi. Vor mai urma cateva.

Ski

Asta era scopul initial al excursiei, si de la care ne-am cam abatut. Nu regret deloc. Am skiat numai trei zile, dintre care ultima a fost dezastru, atat ca zapada cat si ca bani si conditii, plus ca ajunsesem acolo usor dezamagiti de faptul ca n-am putut merge la "La Grave". Asta e un fel de "must do" pentru orice "friraidar" care se respecta. Interesant a fost ca acum, ca si data trecuta, cel mai bine ne-am simtit in statiunile mici si fara pretentii. Mai putina lume si seamana un pic cu ce stim de acasa. Si mai interesant a fost ca inevitabil am ajuns sa ne si certam. Cu precadere dimineata. E greu roadtrippingu' asta...

Fontainebleau

N-am mai vizitat nimic. Doar ne-am plimbat prin padure. Ca era vreme frumoasa si era in drum.

Paris, c'est fini!

Probabil ca cei doi cititori ai blogului meu sunt deja plictisiti de seria pariziana, asa ca o sa o inchei cu doua poze care mie mi-au placut, dar nu au incaput in niciuna din temele de mai jos.

Brancusi

Pe agenda de vizita a oricarui roman la paris ar trebui sa intre si muzeul Brancusi. E mic, nu iti rapeste prea mult timp si e si gratis... si dupa parerea mea, merita. later edit: sa-l vizitezi, nu sa fie gratis!

Lux aeterna

Sase milioane de oameni isi au odihna vesnica aici. In spatele unor ziduri pervers de frumos aranjate cu diferite motive, zac zvarlite in dezordine oasele acestor oameni. Nu se mai stie cine sunt, ci doar din ce cimitir au fost adusi. Dust in the wind... sau ma rog, in catacombe.

Luvrul

-Ati fost la Paris... si ia zi, ati vazut Luvrul? -Da, am fost pe acolo intr-o dupa-masa, ca era... -O dupamasa?! Pffft! Se pare ca pentru multi e mai important cat timp petreci pe acolo decat ce ai vazut sau cu ce ai ramas. Sigur vei fi intrebat acasa ce ti-a placut cel mai mult, lucru ce va fi urmat inevitabil de o balbaiala in care incerci sa-ti amintesti ce ai vazut si sa te hotarasti ce ti-a placut. Lectia asta o stiam de data trecuta cand am petrecut o zi intreaga acolo, mi s-a parut greu de digerat si pe la jumatatea zilei vroiam acasa... sau macar afara! De data asta a fost cam ca o plimbare in parc... scurta, placuta si gratis!

Turnul

Eifel. Se spune ca din restaurantul de la ultimul etaj ai cea mai frumoasa vedere asupra Parisului. Asta pentru ca nu poti vedea turnul. Am ajuns acolo prima oara undeva in miezul unei zile de vara, era mult prea aglomerat si n-as putea spune ca m-a impresionat. Mi-a placut mai degraba parcul de la baza lui. Dintre toate obiectivele pariziene, turnul Eifel pare cel mai pazit, poate pentru ca este un simbol. De aceea i-am facut si eu post special.

Catedrale

Scrisesem ceva legat de genul de turisti pe care ii vezi in astfel de locuri. M-am razgandit pentru ca mi-am adus aminte de ce m-a deranjat cel mai mult. Shhhht-ul celor care pazesc si care incearca sa domoleasca zumzaitul continuu al vizitatorilor. Sau cum sunt separati cei care incearca sa se roage de cei care se invart la pas de plimbare si fac poze cu blitz-ul. Sau faptul ca o cucoana "responsabila" mi-a pus mana direct pe obiectiv, bolborosind ceva legat de lipsa de respect si de faptul ca altarul are mai mult de o suta de ani. N-am inteles.

Cum trece revolutia in fiecare iarna pe la Versailles

Am ajuns de data asta la Versailles intr-o zi ploioasa. Ploaie de februarie, la doua grade, care nu se opreste cu una cu doua. "Les Noirs" de la intrare s-au reprofilat si in loc de brelocuri si toureifel-uri fluorescente, vand umbrele. Vremea pare sa tina turistii departe si aleile parcului sunt cvasi-pustii, statuile acoperite cu saci de gunoi, artezienele nu mai arunca strop de apa, iar flori nu sunt deloc. Nu prea mai aduce deloc cu glamour-ul din vara. Mi-am dat seama ca toate aceste locuri foarte populare sufera de o uzura fizica care se vede pe tocuri, clante, colturi de mobila si cam pe tot pe ce se poate pune mana, dar si de o uzura morala, care se traduce in dezamagirea pe care o simti cand vezi ca nu arata chiar ca in pozele pe care le stiai dinainte sa vii.

Paris visite

Este numele unui abonament la metrou pe 3-4 zile care iti da, pe langa calatoriile cu metroul, si cateva reduceri pe la muzee. In felul asta, desi te inghesui cu toti ceilalti turisti prin muzee, ai ocazia unica de a rata cea mai mare parte a charm-ului Parizian. Pe care o simti la suprafata, cand te plimbi pe jos pe stradute. Incep suita din Paris cu cateva "de atmosfera", inspirate de un album a lui Depardon pe care am pus mana din prima seara si nu l-am lasat pana am plecat. Multumesc, Andrei!

Reeperbahn

Pentru cei ce au citit Sven Hassel in copilarie, probabil ca locul le este binecunoscut. Eu acum am aflat de el, cand l-am vizitat. Este un fel de red light district din Amsterdam. Fete dragutze in pantaloni de ski si apres-skiuri iti propun diverse treburi contra a 50 euro. Zambesti frumos si le zici ca esti roman. Te lasa in pace. Pe una din stradute, bine baricadata cu ziduri inalte spune ca este interzis celor sub 18 ani si fetelor. Se pare ca cele de aici sufera de calduri ca sunt muuult mai dezbracate ca celelalte. Imi fac semn, dar mi-e rusine sa ma uit atent sau sa raspund. As scoate aparatul, dar mi-e ca la capatul strazii o sa fie unul care sa incerce sa-mi scoata filmul din el.

Caminul

Desi nu are sarmul discret specific caminelor din regie cu noroi, catei, miros de prajeala, si BCA incalzit cu sarme in priza, mie mi-a placut. Poate pentru ca miroase pe hol a condimente indiene. Poate pentru ca e chiar pe malul unui brat al Elbei.

Hamburg

Nu stiu daca a fost de vina vremea, perioada anului sau sugestia celorlalti, dar Hamburg-ul mi s-a parut un oras de oameni deprimati. Se pare ca o duc bine insa, si multe din casele de acolo arata chestia asta. De-aia nu le-am pozat. Am incercat sa ma uit dupa altceva.

Granitele

In noua Uniune Europeana, granitele care mai exista incep sa devina treptat simbolice. Din ce-am vazut eu, sunt de obicei unul sau mai multi vamesi care fac semn cu mana tuturor sa treaca. Rutina nu este intrerupta decat de aparitia unei masini cu numere romanesti, pe care o trag pe dreapta. Te controleaza la acte, la privire si la frizura, te tin vreo 10 minute, dupa care iti ureaza drum bun. Lumea pare relaxata, am putut sa trag si o poza la granita ceho-germana.... Grazie!

Hrad

Adica castelul. Iarasi turisti. Cu ghidul in mana, privirea pe sus, gura usor cascata, se mai impiedica din cand in cand de praguri.

Ulita aurarilor

Intrari mici, spatii claustrofobic de stramte. Este locul in care si-a trait o parte din viata Kafka. Am aflat ca trebuia din aceasta cauza si a frigului sa stea tot timpul chircit. De aia nu-si cumpara haine noi. Ca il fortau sa se indrepte. Se spune ca locul a inspirat multi artisti, pe mine se pare ca nu prea. Bine, eu nu sunt artist, dar oricum....

Podul Carol

Foarte multi turisti, ghizi cu umbrela pe sus, diverse tipuri de cersetori si artisti care-ti fac portretul in creion la minut. 10 euro. Unii chiar imi plac. Eu am vazut o coborare de pe cruce acolo.

First stop. Praga.

Orasul lui Saudek, a carui expozitie tocmai avea loc zilele alea. Este un oras care mie imi place in mod deosebit. De aceea a inspirat username-urile mele de vreo 5 ani incoace. Pacat de vremea mult prea rece si inchisa pentru a-l fotografia asa cum s-ar cadea. Toate multumirile matusii mele care ne-a tinut acolo si a facut posibila prima oprire intr-un loc asa fain.

Roadtripping. Plecarea.

M-am razgandit. Am scris mult, am pus niste poze. Nu se intelegea nimic. O iau de la capat. O poza - doua cu lamuriri. Deci: un roadtrip "ca baietii". Destinatia e Grenoble. Sa skiem. Am facut si poze. Am aflat ca prea putine.

Pentru cine nu are rabdare le poate vedea printre alte poze mai slabe, aici.

Umbra lui Lenin... la Mogosoaia

Am fost la Mogosoaia. Am facut poze. Mi-a atras atentia o colega, se pare ca mai multe cu Lenin decat cu castelul... dubios.

Ice Climbing

Cand eram ceva mai mic, imi doream foarte tare sa ajung sa ma catar ca baietii pe care ii vedeam prin poze in revistele de alpinism. Dupa week-end-ul asta mi-am dat seama ca nu e chiar asa de "cul" cum credeam eu. Adica highlight-ul muncii tale, care ar trebui sa fie acest concurs mondial, este urmarit de o mana de oameni care oricum s-au nimerit pe acolo, unde nimeni nu te stie dupa nume decat daca esti campion... poate doar ceilalti concurenti care oricum iti sunt prieteni. Glamour=0.

Sinaia fara ski

Cand eram mic (si multa vreme dupa aceea) ma tot intrebam ce tot fac oamenii care vin la munte iarna si nu merg pe munte sau la ski. E frig, e scump (ca deh, e sezon), e aglomeratie, si totusi lumea merge... Acum am aflat... poate merg sa faca poze, ca si mine duminica trecuta.

Marea iarna

Toata suflarea fotografica a fost zilele trecute la mare sa pozeze gheata. Cum nu as fi indraznit sa fac nota discordanta, m-am dus si eu. Evident, prea tarziu. Am incercat sa compensez cu un rasarit, sau cu ideea de pustiu pe care eram convins ca o voi putea ingloba usor in fotografii. N-a iesit. Au iesit insa altceva... ozn-uri in fiecare contre-jour.

Muzeul Satului

Sau cu alte cuvinte ce am facut cu degetele tremurand pe declansator dand o raita intr-o zi de duminica la muzeul satului. Nu sunt foarte entuziasmat de rezultate, dar macar pot da vina pe frig... si pe vremea care a tinut cu noi doar 10 minute din alea 120 cate le-am petrecut acolo.

Fristail

Incep cu un freestyle O rima de cristal Exprim un scop sa pun pace-n hip-hop Punctul meu da vedere: sa dau pace-n cartiere Si sa reduc ura la tacere Pentru ca in mine nici o suparare nu tine Dusmanilor? numa' bine! Nu vreau sa-mi fie rusine Cand o sa trag o linie vreau sa spun ca am facut ceva Lumea sa zica: 'Bine asa!'

I've met Elvis.....

... and the devil. Printre un vernisaj ratat (ah ce-mi place cum suna chestia asta), o petrecere de sfarsit de an la care nu am ajuns si o vizita prelungita la spitalul de urgenta, am avut cateva revelatii.